Obiective

PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE SOCIETAŢII ROMÂNE DE ETNOFARMACOLOGIE::

• salvarea patrimoniului cultural privind etnofarmacologia în societatea românească
• integrarea pe baze ştiinţifice a medicinei tradiţionale în sistemul de sănătate
• ameliorarea şi normalizarea remediilor tradiţionale
• evaluarea corectă a resurselor naturale (plante şi principii active cunoscute, plante cu indicaţii terapeutice nefundamentate stiintific, etc.)
• realizarea unor activităţi de asistenţă şi consultanţă în domeniul protecţiei şi conservării mediului înconjurător, ariilor protejate, biodiversităţii, fondului agrosilvopastoral şi spaţiului rural şi participarea la proiecte naţionale şi europene în domeniu
• intocmirea unor planuri si masuri de management şi monitorizare a biodiversitatii pentru ariile protejate de interes national si european
• promovarea şi susţinerea agriculturii şi silviculturii ecologice, agroturismului tematic, ecoturismului, etnoturismului, şi dezvoltării rurale durabile
• sprijinirea tinerilor studenţi şi absolvenţi ai facultăţilor de profil în cunoaşterea şi valorificarea resurselor naturale, tradiţionale şi istorice ale poporului român, implicarea lor în cercetarea acestora în scopul realizării materiilor prime pentru industria de medicamente, cosmetice şi produse alimentare
• stabilirea prin studii de laborator (chimic, biochimic, microbiologic, farmacologic, farmacodinamic şi clinic) a limitelor şi riscurilor farmacotoxicologice în utilizarea remediilor tradiţionale;
• redactarea farmacopeelor locale care să conţină sisteme terapeutice specifice civilizaţei româneşti. Inventarierea cunoştinţelor existente prin anchete de teren bine organizate şi stimularea cunoscătorilor de tradiţii în furnizarea acestor informaţii.
• întocmirea monografiilor pentru speciile medicinale existente şi utilizate în România, cu amprenta lor tradiţională
• organizarea de întâlniri, conferinţe, colocvii, seminarii ştiinţifice, schimburi de experienţă în ţara şi în străinatate în domeniul etnofarmacologiei, protecţiei mediului, conservării biodiversităţii
• elaborarea Farmacopeei Tradiţionale Româneşti

SOCIETATEA ROMÂNĂ DE ETNOFARMACOLOGIE ÎŞI PROPUNE:

• să realizeze pregătirea profesională în domeniu, atât în ţară cât şi în străinătate prin cursuri de specializare, pe care Societatea Franceză le practică deja annual, pentru cei interesaţi;
• să colaboreze cu Universitatile, Institutele de cercetare si Societatile de productie de profil din tara pentru valorificarea bazelor de date stiintifice si empirice deja existente
• să faciliteze participarea grupurilor de specialişti la programe de cercetare în domeniu finanţate de Uniunea Europeană dată fiind valoarea ecologică şi biologică a produselor naturale româneşti;
• să asigure un schimb permanent şi eficient al informaţiilor ştiinţifice din domeniu atât pentru specialiştii din ţară cât şi din străinătate prin colaborarea cu Soc. Franceza si Europeana;
• să organizeze manifestări ştiinţifice în ţară pentru dinamizarea procesului de cunoaştere şi cercetare în domeniu cu specialişti din toate ramurile ştiinţifice care îşi pot aduce aportul în descoperirea şi punerea în valoare a resurselor traditionale utilizate pentru sănătatea oamenilor;
• să faciliteze relizarea unor contracte de cercetare cu marii şi micii producători pentru produse naturale ce se găsesc la limita medicament-aliment; cosmetic-farmaceutic;
• să faciliteze participarea specialiştilor la Congresele europene în scopul prezentării unor lucrări ştiinţifice şi a schimburilor de informaţii

ŞTIINŢELE DE BAZĂ ÎN ETNOFARMACOLOGIE:

• Botanica joacă un rol esenţial în identificarea produsului vegetal medicinal, botaniştii specializaţi fiind angrenaţi în prima etapă a cercetării etnologice în perspectiva etnofarmacologiei;
• Agronomia este importantă pentru cercetări în domeniul cultivării plantelor medicinale, aclimatizării speciilor, utilizării pe baze ştiinţifice a metodelor agrculturii biologice
• Chimia şi biochimia prin metode analitice dintre cele mai performante pot pune în evidenţă şi pot determina conţinutul în diferite substanţe active răspunzătoare de acţiunea terapeutică a produselor vegetale identificate etnobotanic şi în acelaşi timp în colaborare cu farmacologia să pună în evidenţă aspectele legate de toxicitate, incompatibilităţi, intoleranţă, efecte nedorite ale unor medicamente tradiţionale, ale unor plante medicinale folosite empiric
• Etnologia realizează o apropiere ştiinţifică dintre societăţi şi culturi. Aportul etnologiei poate fi evaluat sub două aspecte – etnografic (descrierea utilizării medicamentelor cit mai detaliat şi fidel posibil) şi etnologic (punerea în legătură a diferitelor forme de utilizare a medicamentelor, de a reda principiile organizării farmacopeelor tradiţionale).
• Farmacologia, Medicina realizează studiul ştiinţific al efectelor produse asupra fiinţei vii de către mediul chimic înconjurător şi în special al medicamentelor urmărind în mod special efectele lor, modul de acţiune şi de folosire;
• Istoria şi lingvistica reprezintă reţeaua de influenţe şi transmiterea cunoştinţelor medicale dintre civilizaţii. Exploatarea surselor de cunoaştere înscrise în documente istorice (pentru unele tradiţii savante) rămâne la îndemâna istoricilor care pot avea o contribuţie capitală în studiul etnofarmacologiei.
• Antropologia dă girul pentru cercetarea etnofarmacologică propriu-zisă prin cunoaşterea societăţilor luate în discuţie, prin cunoaşterea contextelor sociale şi culturale legate de însuşirea şi transmiterea unor informaţii tradiţionale şi ştiinţifice.

OBIECTIVELE ETNOFARMACOLOGIEI EUROPENE:

• Inventarierea cunoştinţelor de medicină tradiţională populare sau bazate pe anumite studii ştiinţifice, cunoscute de-a lungul istoriei şi a diverselor culturi. Este importantă inventarierea atât a cunoştinţelor scrise cât şi a cunoştinţelor transmise pe cale orală şi chiar a acelora care sunt doar parţial cunoscute.
• Elaborarea unei clasificări a plantelor şi extractelor vegetale în funcţie de utilizarea lor tradiţională şi de cunoştinţele chimice, farmacologice, toxicologice şi clinice actuale. Aceasta include două aspecte deosebit de importante şi anume : descoperirea şi realizarea unor medicamente noi pe de o parte şi utilizarea într-un mod mai raţional a produselor izvorâte din medicina tradiţională.
• Întoarcerea informaţiei către informatori. Acest obiectiv este deosebit de important deoarece rezultatele obţinute prin exploatarea cunoştinţelor culese de la tradipracticieni pe teren şi rezultatele lucrărilor de laborator sunt rar accesibile celor care au furnizat informaţii.
  Acest retur al informaţiei, Etnofarmacologia îl realizează prin redactarea farmacopeelor locale care să conţină sisteme terapeutice specifice unei civilizaţii dar în acelaşi timp completate cu recomandări şi atenţionări legate de utilizarea diferitelor remedii (vegetale, minerale sau animale) în lumina cunoştinţelor farmacotoxicologice.

METODELE DE LUCRU PROPUSE DE SOC. FRANCEZA DE ETNOFARMACOLOGIE:

1. Studiul de teren care presupune
   • un studiu antropologic (aspecte psihosociale şi analize interculturale)
   • un studiu privind înţelegerea sistemului legat de sănătate şi boală
   • un studiu asupra resurselor naturale folosite
2. Analiza informaţiilor culese şi propuneri de studiu pe baza lor
   • locul istoriei medicinei în farmacopeele tradiţionale
   • interpretarea şi analiza critică a datelor culese din teren
   • studiu bibliografic (banca de date) pentru informaţiile ce se iau în studiu
   • criterii de selecţionare pentru studiul ştiinţific a speciilor folosite tradiţional
3. Metode de evaluare în laborator
   • studiul toxicologic
   • studiul farmacologic
   • studiul chimic – cercetarea substanţelor biologic active
4. Aplicaţii şi întoarcere la teren
   • Stabilirea farmacopeelor tradiţionasle cu aportul ştiinţific aferent
   • Stabilirea metodologiei de dezvoltare sau integrare a medicinei tradiţionale în sistemul de sănătate prin realizarea unor suplimente alimentare si medicamente naturale pe baza studiilor intreprinse în concordanţă cu exigenţele cerute de dosarul de autorizare. În acest fel se evită riscul transmiterii informaţiilor necontrolate, unele dintre ele cu implicaţii nedorite în sănătatea oamenilor.